Noţiuni utilizate conform legii nr.59_XVI din 28.04.2005 cu privire la leasing  

Obiect al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:

a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;

b) terenurilor agricole;

c) bunurilor consumptibile;

d) obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.

Contract de leasing – contract în a cărui bază o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing), achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale;

Valoare de intrare – valoare la care a fost achiziţionat sau produs bunul de către locator, inclusiv, taxele vamale şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care urmează a fi restituite agentului economic de către organele fiscale), precum şi, după caz, orice alte cheltuieli aferente achiziţionării, livrării şi punerii în funcţiune a bunului în corespundere cu contractul de leasing;

Valoare totală – valoare a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală;

Valoare reziduală – valoare la care, la expirarea contractului de leasing financiar, se face transferul către locatar al dreptului de proprietate asupra bunului;

Rată de leasing – plată periodică, efectuată de locatar către locator, care reprezintă:

a) cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobînda de leasing, în cazul leasingului financiar;

b) cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile contractante, în cazul leasingului operaţional.